Descoperă în “Legal Newsletter – iulie 2025” cele trei mari subiecte ale momentului: extinderea securităţii cibernetice pentru sănătate şi alimentar, protejarea onorariilor avocaţiale prin decizia CCR şi revoluţia TVA la importuri prin noua directivă UE.

I. Legea nr. 124/2025 – Extinderea cadrului legislativ privind securitatea cibernetică în România.

Ce obligații noi revin entităților din sectorul sănătății și alimentar

La data de 7 iulie 2025, a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 124/2025 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2024 privind instituirea unui cadru pentru securitatea cibernetică a rețelelor și sistemelor informatice din spațiul cibernetic național civil.

Legea a intrat în vigoare începând cu data de 10 iulie 2025 și consacră, la nivel legislativ, transpunerea în dreptul intern a Directivei (UE) 2022/2555 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniunea Europeană (Directiva NIS 2).

Principalele noutăți aduse de Legea 124/2025

Legea aprobă, cu modificări și completări, dispozițiile OUG 155/2024, consolidând astfel legislația în materia securității cibernetice și extinzând sfera de aplicabilitate a actului normativ.

1. Extinderea sferei entităților obligate la conformare – sectorul sănătății

Una dintre cele mai relevante modificări aduse prin Legea nr. 124/2025 vizează includerea unor noi categorii de operatori în rândul entităților esențiale și importante. Astfel:

• Distribuitorii angro de medicamente, autorizați potrivit dispozițiilor art. 803 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, vor fi obligați să respecte cerințele impuse de cadrul legal privind securitatea rețelelor și sistemelor informatice;
• De asemenea, societățile care desfășoară activități economice încadrate în codurile CAEN 4646 (comerț cu ridicata al produselor farmaceutice) și 4773 (comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice) sunt calificate, în temeiul noii legi, drept entități supuse reglementărilor NIS 2.

2. Clarificarea noțiunii de incident semnificativ de securitate cibernetică

Legea introduce o definire expresă a ceea ce constituie un „incident semnificativ”, stabilind că acest calificativ poate fi reținut dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

• Incidentul a cauzat sau este susceptibil să cauzeze perturbări operaționale grave ale serviciilor prestate ori pierderi financiare importante pentru entitatea afectată;
• Incidentul are potențialul de a afecta alte persoane – fizice sau juridice – generând prejudicii materiale ori nemateriale, inclusiv în plan reputațional.

Această definire permite o aplicare mai riguroasă și predictibilă a obligației de notificare a incidentelor către autoritatea competentă – Direcția Națională de Securitate Cibernetică (DNSC).

3. Sectorul alimentar – extinderea aplicabilității legislative

În ceea ce privește sectorul alimentar, Legea 124/2025 clarifică faptul că nu este necesar ca o entitate să desfășoare cumulativ activitățile de producție, prelucrare și distribuție a alimentelor pentru a intra sub incidența legii. Este suficient ca aceasta să realizeze cel puțin una dintre aceste activități, pentru a fi considerată entitate supusă obligațiilor prevăzute de legislația privind securitatea cibernetică.

În concluzie, Legea nr. 124/2025 marchează un pas important în adaptarea dreptului român la exigențele europene în materia protejării infrastructurii informatice critice. Prin extinderea sferei entităților vizate, clarificarea noțiunilor esențiale și întărirea obligațiilor de notificare și conformare, noul cadru normativ vizează o protecție mai robustă a spațiului cibernetic civil și un mediu digital mai sigur.

Recomandăm tuturor operatorilor economici vizați să evalueze dacă intră în categoriile prevăzute de Legea nr. 124/2025 și, după caz, să demareze procesul de aliniere la noile cerințe. Implementarea la timp a măsurilor de securitate nu doar că evită sancțiuni, ci contribuie decisiv la continuitatea și reziliența afacerii.

II. Onorariul avocatului nu mai poate fi redus discreționar. Ce a decis Curtea Constituțională și ce înseamnă asta pentru justițiabili

Curtea Constituțională a României (CCR) a admis, în data de 1 iulie 2025, o obiecție de neconstituționalitate formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), cu privire la prevederile care permiteau instanței să reducă onorariile avocaților acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, prin raportare la criteriile stabilite în legislația profesiei. Este vorba despre art. II din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 și a art. 451 Cod procedură civilă – prevederi declarate neconstituționale în integralitate.

Ce s-a declarat neconstituțional?

Prevederea contestată permitea instanței ca, la cererea unei părți, să reducă onorariul avocatului plătit de partea adversă, dacă acesta ar fi fost considerat disproporționat în raport cu valoarea, complexitatea cauzei sau activitatea desfășurată de avocat. Practic, deși onorariul era contractat în mod legal între avocat și client, partea adversă putea contesta suma și solicita reducerea, cu efect asupra cheltuielilor de judecată de recuperat.

CCR a considerat că acest mecanism afectează principii fundamentale precum:

• Statul de drept (art. 1 alin. 3 din Constituție),
• Securitatea raporturilor juridice și legalitatea (art. 1 alin. 5),
• Egalitatea în fața legii (art. 16),
• Dreptul la un proces echitabil și liberul acces la justiție (art. 21),
• Folosirea efectivă a căilor de atac (art. 129).

De ce contează această decizie?

Pentru justițiabil, decizia Curții înseamnă un semnal de predictibilitate și stabilitate în materia cheltuielilor de judecată. Onorariul avocatului contractat între client și apărătorul său nu mai poate fi cenzurat „la cererea celeilalte părți” decât în limitele deja existente în dreptul comun. De exemplu, în cazul onorariilor vădit excesive, fictive sau dovedite ca fiind nesincere.

Pentru avocați, hotărârea CCR este o reafirmare a independenței profesiei și a dreptului la o remunerație proporțională. Astfel, se recunoaște faptul că avocatul nu poate fi considerat un element lipsit de consistență în cadrul procedurii judiciare, iar valoarea sa profesională nu poate fi pusă în discuție doar pe baza evaluării subiective a uneia dintre părți.

În concluzie, această decizie nu este doar o chestiune de interes profesional pentru avocați. Ea protejează dreptul oricărui cetățean la o apărare eficientă, în condiții de demnitate și egalitate. Onorariul avocatului nu este o simplă cheltuială contabilă, ci expresia valorii muncii depuse într-un proces. Iar această muncă trebuie să fie recunoscută, respectată și plătită – nu cenzurată în mod arbitrar.

Sursa: Comunicat CCR.

III. Noi reguli privind TVA la importuri: responsabilitatea se mută de la consumator la furnizor. Reguli aplicabile din 1 iulie 2028, conform noii directive adoptate de Consiliul UE

Pe data de 18 iulie 2025, Consiliul Uniunii Europene a adoptat oficial o nouă directivă privind taxa pe valoarea adăugată (TVA) aplicabilă vânzărilor la distanță de bunuri importate din afara Uniunii Europene, care va avea un impact major asupra modului în care TVA este colectată în raport cu comerțul online internațional.

Obiectivul noii directive

Scopul esențial al acestor modificări este îmbunătățirea colectării TVA în cazul bunurilor importate din afara UE, prin mutarea obligației de plată a TVA de la consumatorul final la furnizorul sau platforma de vânzare. Astfel, se corectează o disfuncționalitate actuală care permitea livrarea de bunuri în UE fără TVA sau cu o colectare deficitară a acesteia.

Ce se schimbă concret?

Începând cu 1 iulie 2028, următoarele reguli vor deveni obligatorii:

• Furnizorii și platformele din afara UE care vând bunuri către consumatori din Uniune vor avea obligația de a colecta și plăti TVA în statul membru de destinație a bunurilor.
• În lipsa utilizării sistemului IOSS (Import One-Stop Shop – ghișeul unic pentru importuri), aceștia vor fi nevoiți să se înregistreze fiscal în fiecare stat membru în care efectuează vânzări.
• Sarcina de colectare a TVA se transferă de la consumator către platformă sau comerciant, contribuind astfel la creșterea transparenței fiscale și la reducerea evaziunii.

Rolul ghișeului unic pentru importuri (IOSS)

Sistemul IOSS, deja funcțional la nivel european, va deveni principalul instrument de declarare și plată a TVA pentru bunurile importate. Prin acest sistem:

• Furnizorii se pot înregistra într-un singur stat membru pentru a declara TVA aferentă tuturor livrărilor către consumatori din întreaga UE;
• TVA se plătește în momentul achiziției online, nu la intrarea în Uniune, ceea ce reduce birocrația și întârzierile la frontieră;
• Veniturile fiscale ale statelor membre sunt mai bine protejate, iar povara administrativă asupra consumatorilor dispare.

Implicații pentru operatorii economici

Pentru comercianții și platformele de e-commerce din afara UE, această directivă aduce o alegere clară:

• fie adoptă sistemul IOSS și beneficiază de un cadru unificat și predictibil pentru raportarea TVA;
• fie își asumă înregistrarea și raportarea individuală în fiecare stat membru în care livrează bunuri – o opțiune costisitoare și complexă.

Noua reglementare europeană urmărește să echilibreze tratamentul fiscal între comercianții din UE și cei din afara spațiului comunitar și să reducă pierderile bugetare generate de necolectarea TVA. Este, totodată, un semnal clar privind întărirea controlului fiscal în domeniul comerțului digital internațional.

Directiva urmează să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, urmând să intre în vigoare la 20 de zile de la publicare, iar aplicarea efectivă a noilor norme este programată pentru 1 iulie 2028.