Pretenții de peste un milion de euro, un parteneriat internațional și acuzații de concurență neloială. Cu toate acestea, instanța nu a mai ajuns să analizeze fondul cauzei. Motivul a fost o clauză pe care părțile o semnaseră cu mult timp înainte de a exista vreun conflict.

Am analizat hotărârea pronunțată în martie 2026 de un tribunal din România și o consider un exemplu util pentru orice companie care colaborează cu parteneri din străinătate. Mai jos explic ce s-a întâmplat și de ce merită să se țină cont de această soluție.

Contextul litigiului

O societate română presta servicii IT în beneficiul unui partener străin. După deteriorarea relației, societatea română, aflată între timp în insolvență, a dat în judecată partenerul, o societate nou înființată și mai mulți foști angajați. Pe baza Legii nr. 11/1991, reclamanta a invocat practici de concurență neloială: atragerea angajaților, deturnarea clientelei, folosirea unor informații confidențiale și încălcarea obligației de fidelitate. Prin urmare, a cerut încetarea acestor practici, despăgubiri materiale de peste 1,2 milioane de euro și daune morale.

Pârâții au contestat pretențiile. Însă, înainte de a discuta fondul, au ridicat o excepție: litigiul față de partenerul străin nu ar putea fi judecat de instanțele române.

Ce a hotărât instanța

Instanța a analizat această excepție cu prioritate și a reținut, în esență, următoarele:

• Relația dintre părți era contractuală. Ea era guvernată de un contract de consultanță și de acorduri de confidențialitate.
• Contractul prevedea arbitraj. Părțile conveniseră ca orice litigiu să fie soluționat definitiv prin arbitraj ad-hoc, în străinătate, sub o lege străină.
• Calificarea juridică nu a schimbat soluția. Instanța a arătat că faptele prezentate drept concurență neloială nu pot prevala asupra voinței exprimate de părți prin clauza arbitrală, atunci când litigiul decurge din raporturile lor contractuale.
• Invocarea răspunderii delictuale nu a modificat natura cauzei. De asemenea, instanța a observat că faptele reproșate erau strâns legate de executarea contractului.
• Excepția a fost ridicată la timp. Pârâții au invocat convenția arbitrală înaintea apărărilor pe fond, iar nulitatea sau inoperanța clauzei nu a fost dovedită.

Așadar, în temeiul art. 554 din Codul de procedură civilă, cererea față de partenerul străin a fost respinsă ca nefiind de competența instanțelor judecătorești. În schimb, cererile îndreptate împotriva foștilor angajați și a societății nouînființate, care vizau raporturi de muncă și obligații asumate individual, au fost disjunse și judecate separat.

Trebuie precizat că hotărârea este supusă recursului în 30 de zile de la comunicare, deci nu este definitivă la data acestui articol.

Ce observ în această soluție

Prima observație este că o clauză de soluționare a litigiilor poate cântări mai mult decât însuși temeiul juridic invocat în cerere. Prin urmare, întrebarea „ce lege a fost încălcată” poate trece pe locul doi, după întrebarea „cine este competent să judece”.

A doua observație este că, în același dosar, pot coexista regimuri diferite. Astfel, pretențiile față de partenerul contractual pot ajunge la arbitri, în timp ce cele față de persoane fizice sau alte societăți pot rămâne în fața instanțelor, cu consecințe asupra duratei, costurilor și strategiei.

A treia observație este că în colaborările transfrontaliere există, de regulă, mai multe documente: contract-cadru, contract de consultanță, acorduri de confidențialitate, contracte de muncă. Fiecare poate conține propria regulă privind legea aplicabilă și forul competent. În consecință, aceste clauze se văd, de obicei, abia în momentul conflictului, adică atunci când nu mai pot fi negociate.

A patra observație este că momentul în care este invocată convenția arbitrală are importanță. Legea prevede situații în care instanța poate reține totuși cauza, ceea ce arată că aspectele procedurale pot influența decisiv rezultatul.

De ce contează pentru afacerea dumneavoastră

Pentru o companie, diferența dintre un litigiu judecat în România și unul soluționat prin arbitraj în străinătate înseamnă alt loc, altă lege și, adesea, alte costuri și alt calendar. Pe de altă parte, aceste consecințe sunt stabilite încă din faza semnării contractului, de multe ori fără ca ele să fie discutate în mod expres.

Sunt avocat și urmăresc cu atenție hotărârile care pun în lumină astfel de consecințe, tocmai pentru că ele pot schimba radical poziția unei companii într-un conflict. Dacă aveți contracte cu parteneri din străinătate sau o colaborare în care apar tensiuni, vă stau la dispoziție pentru o discuție privind situația concretă a afacerii dumneavoastră. Mă puteți contacta la office@avbalta.com.

Articolul are caracter exclusiv informativ, nu constituie consultanță juridică și nu poate fi aplicat automat altor situații: fiecare litigiu depinde de contractele concrete, de probe și de legea aplicabilă.